Satul Mironeasa este așezat la nord de localitatea Negrești, județul Vaslui, la o distanță de 20 Km. De la gara Scânteia sunt 18 Km. Iar de Municipiul Iași sunt 35 Km pe drumul Mogoșești spre Mănăstirea Hadâmbu, prin satul Urșița. În Comuna Mironeasa se ajunge traversând sectorul Frunziș. Vechea intrare este mai anevoioasă pe o distanță de 48 Km, așa cum am amintit, prin ramificația cu localitatea Scânteia, județul Iași. Se întinde pe o lungime de 5 Km dinspre Cioca-Boca spre cele două capete ale sectoarelor Brustureț și Frunziș.
Satul a luat ființă în urma evenimentelor răpirii Bucovinei de Austro-Ungaria din anul 1784. Mulți din refugiați s-au stabilit prin partea locului înfiripând câte o căsuță mică în codrii masivi ai Căpoteștilor unde se afla un cârciumar Miron și, după moartea lui satul a luat numele de Mironeasa.
Aceste câteva familii au construit și Biserica pe care au stabilit-o sub protecția Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Așezată în mijlocul satului și chiar al întregii Comune, locașul de cult exprimă credința intensă, în parte de tip bucovinean a întemeietorilor. Familiile așezate aici și care au format satul mic au fost: Burdujenii veniți din Gura Humorului; Dumitrăchenii erau fierari veniți din Sudul Moldovei; ulterior au venit Lăcătușenii, Strugarii, Ciobanii, Săvenii, Lungenii, majoritatea din Nordul Moldovei care aveau diferite meserii casnice. Pe parcurs satul s-a mărit prin venirea mai multor familii datorită evenimentelor istorice: refugieri, război, perioade de exploatări forestiere.
Vrednicul paroh, Alexandru Huștiu, a inițiat în jurul anului 1965 o reconstituire cu ajutorul celor mai bătrâni ai satului și a constatat prezența unor moșii boierești până în anul 1922 când s-a făcut ultima împroprietărire. În partea de nord a satului a fost moșia lui Eduard Ghica; unii oameni lucrau în dijmă. În partea de sud și răsărit a satului a fost moșia lui Duca. Satul Mironeasa a fost împroprietărit în anul 1864 pe timpul reformei lui Alexandru Ioan Cuza cu terenul care a fost numit Toloacă ,folosit pentru izlazul vitelor.
În jurul anului 1907 se găseau un număr de 160 gospodării care țineau o suprafață de 300 ha teren. Locuitorii își câștigau existența prin munca în dijmă la boier, în special pe moșia lui Duca care s-a menținut până în anul 1922; dar ocupația de bază a fost fabricarea de cărbuni din lemn pe care îi transportau cu carele de boi la hanurile, magazinele și cârciumile din orașele Iași și Vaslui.
Pe lângă satul Mironeasa au mai luat ființă încă două sate: Lingurarii – Frunzișul, la 1864 și Ursarii actualmente Brustureț, sat de țigani înființat în 1908 din 10 familii pe o porțiune din marginea moșiei lui Ghica. Familii ca Radu și Caloian aveau urși cu care plecau la diferite târguri din țară. Acești țigani au muncit pe moșia lui Ghica până în anul 1922, moșie care a fost dată oamenilor din Mironeasa. Frunziș este un sat cu gospodari smeriți ce se îndeletniceau cu fabricarea coșurilor de nuiele, bliduri și linguri din lemn, precum și cu ziua prestau diferite servicii la munca pământului și treburi casnice.
Răscoala din 1907 s-a răsfrânt și pe meleagurile acestea cu pregătirile făcute de doi cetățeni: Curcudel V. Gheorghe și Savin Constantin în vârstă de 40 ani, care veneau din târgul Negrești și au fost influiențați de zvonul că țăranii pot acupa moșiile boerești.
Biserica parohială din Mironeasa stă construită pe la anul 1827 de grupul de locuitori veniți din Bucovina, se păstrează un pomelnic a lui Simeon Burduja, iar pe un antimis dăruit Bisericii din Târnăuca cu iscălitura Mitropolitului Veniamin Costache ce menționează anul 1827. Nu este monument istoric. În formă de cruce cu aspect simplu, bine proporționat, acoperită cu șindrilă în stil moldovenesc fără pictură. Catapeteasma este din lemn de tei pe care sunt montate diferite icoane. Pictura icoanelor stă executată de pictorul Ionescu din Iași în anul 1900. Starea actuală a bisericii este satisfăcătoare datorită vrednicului preot Coșofreț Zmeu care a condus renovările din anul 1987, atunci când s-a modificat acoperișul în tablă zincată. Temelia s-a întărit cu piatră de râu. Pereții configurați din bârne, inimă de stejar, căptușiți interior și exterior cu scândură de tei și brad. S-a adăugat tot atunci un pridvor cu geamuri de sticlă montate pe cornier de fier și, susține turla cu un foișor prevăzut de asemeni cu geamuri.
Actualmente, subsemnatul, preot paroh Cârcu Ioan, am inițiat conservarea bisericii efectuând o serie de lucrări de îngrijire. Au fost vopsiți pereții interior – exterior cu vopsea marca „Lebăda” de culori alb-crem(interior) și albastru-orange (exterior). S-au amenajat străni în toată biserica prin donații de la Mănăstirea Hadâmbu.
Curtea bisericii este străjuită de Turnul-clopotniță, vopsit și el de asemeni, și o casă de prăznuire ridicată în anul 1997 din vălătuci de pământ și paie acoperită cu internită. Clopotnița este ridicată în aceiași perioadă cu biserica.
Anul 1973 reliefează pe vrednicul paroh, Preotul Constantin Teodorescu, care a ridicat un monument al eroilor, în amintirea eroilor soldați din cele două războaie mondiale. În prejma lui la sărbătoarea„ Înălțarea Domnului”- Ziua eroilor ne adunăm cu pioșenie și ascultăm parastasul lor.
Locuitorii au o manifestare de credință mai aparte întrucât participau la slujbele duminicale și în sărbători în număr mare, toți din casă în mare parte, sau arareori cel puțin mama cu unu doi copii, rămânând ca ceilalți să pregătească casa și, așteptau nemâncați până ce veneau cei de la biserică care aduceau anafura sfințită. La slujbă se păstrează și astăzi, se merge cu coșuleț cu ștergar plin cu fructe ori plăcinte făcute în vatră. Se împarte de pomană pentru cei adormiți. Astăzi secularizarea a pătruns în sânul noilor generații și s-au mai uitat din tradițiile locului, însă oamenii înțelepți cei în vârstă, nu concep o săptămână fără binecuvântarea revărsată de la slujba bisericii și rămân nelipsiți de la acest izvor de lumină, har și pace sufletească.
Biserica din comuna Mironeasa, satul Mironeasa este așezată sub protecția Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, deci se numește în felul acesta: Biserica „ Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil ” Mironeasa. La fel se numește și parohia: Parohia Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil Mironeasa.
Numărul de familii creștin ortodoxe ce fac parte componentă a Parohiei sunt în număr de 340 familii în afară de Segmentele Comunei, adică în afară de familiile din Frunziș, Brustureț , Urșița, Schit Hadâmbu care sunt de sine stătătoare fiind și parohii noi majoritatea.
Biserica a fost construită în anul 1827, conform unui antimis vechi ce nu se mai află în posesia parohiei.
Preoți slujitori ai altarului se cunosc: Pr. Gherghe Manole, fiul acestuia Vasile Manole,un preot cu numele Georgescu, altul Ionescu, Pr. Constantin Teodorescu ce a fost cel care a format parohia și prin faptul că a locuit și a slujit la această biserică 40 de ani, de la el s-a împământenit, adică fixat evidența că aici preoții au fost longevivi, au slujit întotdeauna peste zece ani, Preot Alexandru Huștiu, înmormântat în curtea bisericii alături de altar, Preot Mircea Zmeu Coșofreț, Preot Atomei Eugen, Preot Gheorghe Handragel, iar între anii 1993- 1995 au fost suplinitori Pr Ștefan Dolgu și Pr Gheorghe Croitoru. Din anul 1995, 1 octombrie , până în prezent slujește Pr. Cârcu Ioan.
În parohie conviețuiesc și un număr de cinci familii de orientare Penticostală cu care avem dialog pașnic
