Dumnezeu nu este nicăieri pentru cei ce privesc trupește, căci e nevăzut. Dar pentru cei ce înțeleg duhovnicește este pretutindeni; căci e de față, fiind în toate și în afară de toate. El este în toate și aproape de cei ce se tem de El ( Psalmul 84,10 ), dar mântuirea Lui e departe de cei păcătoși ( Psalmul 118,155 ).
Amintirea lui Hristos luminează mintea. Lumina Sfintei Treimi, strălucind în inima curată, o desparte pe aceasta de lume și pe cel părtaș de ea îl face să se umple încă de aici, pe cât e cu putință credinciosului, de slava viitoare, ca pe unul ce se află sub lucrarea harului, deși este încă ascuns sub acoperământul trupului.
Domnul nu fericește pe cei ce învață numai, ci pe cei ce s-au învrednicit mai întâi, prin lucrarea poruncilor, să vadă și privesc în ei înșiși lumina Duhului ce luminează și scânteiază. Căci datorită ei cunosc, prin vederea ei adevărată, prin cunoaștere și lucrarea ei, cele despre care vorbesc și așa învață pe alții. E de trebuință, așadar, ca cei ce vor să învețe pe alții să fie ridicați mai întâi ei înșiși, cum s-a spus, ca nu cumva vorbind despre cele ce nu le cunosc, să piardă, prin rătăcire, pe cei ce se încred în ei și pe ei înșiși.
Credința în Hristos ne dă puterea nu numai să disprețuim plăcerile vieții, ci să suportăm și să răbdăm toată ispita care vine asupra noastră prin întristări, necazuri și nenorociri, până va vrea și ne va cerceta pe noi Dumnezeu. „ Căci răbdând, am așteptat pe Domnul și, a luat aminte la mine ” ( Psalmul39, 1).
Cei ce-și pun părinții, în vreo privință, mai presus de porunca lui Dumnezeu, nu au dobândit credința în Hristos.
Nu poate dobândi cineva altfel iubirea desăvârșită și neclintită de Dumnezeu decât pe măsura cunoștinței duhovnicești. Iar aceasta crește câte puțin prin nevoința de fiecare zi cu fapta sufletului.
Sfântul Simeon Noul Teolog „ Cele 225 capete teologice și practice”, Filocalia vol 6, Editura Institutului Biblic și de misiune Ortodoxă, pag.20
articol_parohie_4.docx
