Dumnezeu nu cere de la noi oamenii altceva, decât numai să nu păcătuim.Iar acesta nu este lucrul legii, ci paza neslăbită a chipului și a cinstei noastre de sus. Stând în acestea potrivit cu firea, și purtând haina strălucită a Duhului, rămânem în Dumnezeu și Dumnezeu în noi, fiind dumnezei și fii ai lui Dumnezeu prin înfiere, însemnați cu lumina cunoștinței de Dumnezeu.
Sfânta Treime, străbătând prin toate de la cele dintâi și până la cele din urmă, ca de la capul unui trup până la picioare, le strânge pe toate, le lipește, le unește și le leagă de Sine și, unundu-le astfel, le face tari și de nedesfăcut. Ea se face cunoscută în fiecare dintre ele, Una și Aceeași, Care este Dumnezeu, în Care și cei din urmă sunt cei dintâi și cei dintâi sunt cei din urmă ( Matei 20,16)..
Pe toți credincișii, noi credincioșii trebuie să-i vedem ca pe unul și în fiecare din ei trebuie să vedem pe Hristos și să avem atâta dragoste față de el, încât să fim gata să ne punem sufletul propriu pentru el. Nu trebuie să numim sau să socotim pe vreunul rău, ci pe toți să-i vedem, cum am spus, ca buni. Chiar dacă ai vedea pe vreunul tulburat de patimi, să nu urăști pe fratele, ci patimile care îl războiesc. Iar dacă îl vezi tiranizat de pofte și de gânduri greșite, să ai și mai multă milă de el, ca nu cumva să fii și tu ispitit ( Col.6,1).
Omul poate lupta împotriva patimilor sale, dar nu le va putea dezrădăcina nicidecum. Și a primit puterea de a nu face răul, dar nu și puterea de a nu se gândi la el. Dar evlavia constă nu în a face numai binele, ci și în a nu gândi cele rele. Deci cel ce gândește cele rele nu poate dobândi inimă curată. Și cum ar putea? Căci e întinată de gândul rău, ca o oglindă de noroi.
Filocalia vol 6, Capete teologice pag 60, Sf. Simeon Noul Teolog.
articol_parohie_3.docx
